Aceasta este prefața pe care a scris-o Octavian Mihalcea pentru volumul meu de poezii "Vise în suflet de clopot": Versurile lui Dan Călin ne propun un ton sentențios ce pare…
Poetul Dan Călin s-a născut în ziua de 1 februarie 1976 la Constanţa şi a absolvit facultatea de Filosofie-Jurnalism, în prezent este lector de fotografie la Asociaţia Brokerilor Imobiliari. Nu…
Mulțumesc frumos domnului Constantin Ardeleanu pentru sinceritate și pentru cronica pe care a făcut-o volumului meu de poezii Manifest: Pentru un licenţiat în fotografie, cum este poetul Dan Călin, nu-i de…
Prima cronică despre volumul meu de poeme pe care am primit-o este realizată de Octavian Mihalcea (poet, critic): Debutul în volum al lui Dan Călin, Manifest (Karth, București, 2014), atrage…
Priviri de femei îndrăgostite rotunjesc pietrele cubice ale orașelor cu frenezia copiilor care descoperă lumea. Pe marginea sentimentelor prelinge iarba săruturi ce n-au învățat să mintă și visuri născute după…
Iubirile plutesc pe mare, ofrandă inadaptării, imposibile, așa cum numai artiștii le pot imagina. Sentimente sterpe crescute din frustrarea neputinței de a percepe realitatea. Dorințe absurde legănate de…
Un oraș fără stele cade în oameni pe fundul lacului unde sunt îngropați. Un oraș fără oameni dărâmă stele pentru a fi locuit subteran. Un oraș fără lacuri…
Râuri de pietre goale se varsă-n oameni de sticlă aproape de sfârșitul lumii. Biserici cu capete arse adulmecă suflete păgâne - - ostatici resemnați ai uitării de sine. …
Cu mirosurile dragostei, pe care mi le surâzi la ureche picătură cu picătură, mă însemnezi. Pecețile tale mă despart de cuvinte, mă alungă din mine, înstăpânindu-te. Trăirea-n abis…
Ultimul timp fumegă idei lăsate la ușa morții ca dorințe înecate în crăpături de biserici. Ultimul înger născut duce la recondiționat samovarul lui Dumnezeu în care și-a spălat păcatele…
Un păianjen uriaș construiește catedrale invizibile în orașul secret. E plătit cu fecioare anesteziate cu absint de stârvuri umane ce le încep forțat. Sutanele plivesc atent credința oarbă…
De ziua mea L-am surprins pe Dumnezeu jumulind penele ursitoarei ce mirosea a păcat. Tot universul încremenise, țintuind momentul cu timpul omorât între vieți. În orașul secret fumegau…
Cuvintele ascund viața și împotmolesc comuniunea, iar otrava gândurilor ne alungă din noi și răstălmăcește menirea. Pe drumul spre înstrăinare năpârlim sufletul în gropi comune. Permitem existența tămăduitorilor…
Lacrimile sunt sentimente întrupate, suflet ce nu încape în trup, zâmbete decojite, viață absurd de pură, cuvinte inexistente, gânduri imposibil de exteriorizat, drumuri spre origini intrinseci, reîntoarceri în sine, firesc…
Rotund, ca toate gândurile mele pentru tine, mă îndrept spre alte dorințe căzute din visuri crăpate dimineața. În fața cerului cu stele moarte îmi întâlnesc destinul cu ochii scoși.…
Decojit de trăsături își privea viitorul în oglindă. Neputința voirii ardea castele dorite și talanți hăruiți. Priveliștea distrugerii de sine mocnea lașități și dospea zâmbete preconcepute. Trăindu-se…
Pe munți dați de pomană povești uitate în crâșmă ard suflete crăpate-n piatră și lacrimi de sânge rece. Nu-i noapte; aici doar vântul scormonește ferestre cu degete colorate de…
Cuvinte tăvălite-n sânge, patimi descărnate, sos de aripi de vis, amestec de dureri, gânduri dezosate, iubiri flambate, suc de foame de absolut, extract de suflet, zbucium măcinat, aspirații condimentate, supă…
Din promisiuni destrămate curge seva nopților albe trăite cu intensitate de vis. Oamenii nu mai sunt ce au fost, s-au schimbat între ei, și au lăsat inocenței povara iubirii.…
Mirosul tatălui în dimineața copilăriei prevestește moartea și hrănește regrete vinovate. Bătrâni fără părinți duc dorul pictat pe amintiri înflorite devreme. Retrăirile se încurcă-n adevăruri, picotind copilul ce-și…
Orașe nedorite împlinite cu spații goale și bântuite de oameni seci, au reverii adormite în șanț. Curiozitatea culorii pline nu cuprinde, nu invocă, nu arde. Aici, adormirea uriașilor…
Tulpinile afrodisiace ale vieții de dincolo ne chemă sufletele la îmbăiere în dragostea de sine comun. Chemarea provoacă porniri intrinseci moștenite de la începuturile vii, trezind focul care zbârlește…
Drumurile-s pietruite cu frig lăuntric așa cum golul locuiește-n oameni după extirparea absolutului. Mormanele de nefiresc poleit înnoptează orașele. Gropari de noi înșine.
Groparii de suflete cresc flori uscate în ceruri strivite. Trecutul și viitorul îndeasă prezentul în gropi comune. Pe străzi bătrâne cruci anonime se feresc de priviri. Curgând…
Sentimente defecte mângâie asfaltul în orașul în care au copilărit sufletele noastre. Pe bănci mistuite de amintiri se tăvălesc regrete imperfecte - monede la schimb pentru fericiri exilate. …
Lumina varsă fulgi de zăpadă pe oameni amorțiți în uitare de piatră rotunjită metalic. Culorile sunt înghesuite în vatră sub călimări neîncepute de frigul ce ni se prelinge din…
La stâna din centrul pământului cresc sfere neciobite cu muzică de lumânări aprinse. La viforul cărnii, uscată de patimi neumplute, răspunde chemarea crepuscului potrivit pe frunți de la început.…
Riveran în tine te îneci prea des în alții, întunecând oglinzile. Afară cenușa fulguiește orașul în sufletele îngropate-n cer, urmărindu-le cu reflexii. Ceea ce încă nu ai uitat…
Se desprinde întunericul de pe noi și cade ascuțit în genunchi pentru un ultim asalt. Dar simplitatea duhului, regăsirea în sine, despoaie nefirescul de pe oase cu întâietate. …
Un pachet de țigări necartonat, șifonat de atâtea fluturări în abis, mărturisea crengile uscate pe carne. Alături, înfrunzit, un decolteu de priviri îndrăgostite aluneca avid spre vise de hău.…
Sărutul stâncii crește frunți de bărbați și coifuri de viteji. Dar frigul întoarcerii la pribegie învinge conștiințe cu molatic de viață dezbrăcată de sine. Să/vârșești tot ce este…
Pe altarul tăcerii am dezrobit venele poeziei cu ocheadele morții și păcate scurse de vină. Din seva prelinsă pe piatra antică am evadat gândurile profanate cu biciuri creștine și…
De curând, unui prieten bun, Octavian Mihalcea (O.M.), i-a apărut cel de-al treilea volum de poeme, Epicriza, la editura Semne. Un motiv de bucurie pentru că știu de când lucrează…
Umbra norului de suflete învăluie viața orașelor cu săruturi picurate pe încrâncenări și pași împrăștiați pe maluri. Prin parcuri decadente, însăilate cu dorințe neîncarnate, mai trec doar groparii de…
Am deschis rănile pe care nu le aveam și le-am obligat să supureze amintiri, dar mai ales speranțe interzise. Am acceptat povara alegerilor cu suferințe ascunse-n certitudini pe care…
Ucigașii pescuiesc umbre de suflete transpirate vinovat pe asfalt și inspiră nori în biserici pictate cu sânge de păgâni. Legăturile de rudenie cu genii înnodate prin canalizări ce rup…
Așteptarea este argilă mumifiată pentru că timpul nu s-a născut, iar filosofii l-au mințit pe Dumnezeu. Respirația nu mai este suficientă, iar metafora înțeapă amânarea urletului cu povești scufundate-n…
Un singur pescăruș înoată deasupra orașului jelind marea. Râsul lui coagulează insuportabil, descuamând conștiințele de letargie. Disperarea îmbracă orașul cu muțenie, crapă sufletele adormite pe genunchi, dogorește cerul…
Un baron și un ștreang sunt umbra numelui vândut pe-o bere în cârciuma lui Dumnezeu. În jurul lui, rotunjimile sufletelor sunt purtate de gânduri fără cuvinte spre moaștele înecate-n mir.…
Tata îmi povestea că înainte de a mă naște oameni curățați de iubire au reparat cerul, peticindu-l cu așteptările lor despre Dumnezeu. Zilieri plătiți cu iertări de păcate au…
Când m-am întors altcineva era îmbrăcat în viața mea și stăpânea zâmbind. Mi-am trezit lacrimile, dar nu mai erau ale mele, și mi-am împachetat lumea în versuri. Buzele…
Pielea fără amintiri strânge săruturile - promisiunea mângâierilor. Gândul despărțirii îneacă soarele cu stoluri de vise promise și cu prea puține atingeri. Înveliți în iubire hrănim pământul cu…
Când marea pătrunde țărmul se nasc pescăruși din poezii amare, iar poeții mor în brațele destinului: visul este realitatea spiritului. Furia de a iubi îmi înnoadă gândurile cu venin.
În ziua-n care m-am născut am murit pentru a putea suporta cuvintele - materia ce formează această viaţă. Cealaltă, din care am fost împins, nu are nevoie de ele;…
Aici sufletele orfane putrezesc, în coifurile lor semeţe lâncezind osânde, urând conştiinţe ce învie străbuni. Cimitirul oamenilor vii îşi mângâie zâmbetul înecat în laşităţi slăvite cu ofrande de statuile crescute…
