Ucigașii pescuiesc umbre de suflete
transpirate vinovat pe asfalt
și inspiră nori în biserici
pictate cu sânge de păgâni.
Legăturile de rudenie
cu genii înnodate prin canalizări
ce rup des frâul cărnii
sunt înecate în amintiri uitate.
Repezeala mântuirii de sine
re-trage din timp nădejdea
cu promisiuni de mărire
și pierderi de conștienți.
Viul este mort,
dar clipește.