Poetul Dan Călin s-a născut în ziua de 1 februarie 1976 la Constanţa şi a absolvit facultatea de Filosofie-Jurnalism, în prezent este lector de fotografie la Asociaţia Brokerilor Imobiliari. Nu…
Prima cronică despre volumul meu de poeme pe care am primit-o este realizată de Octavian Mihalcea (poet, critic): Debutul în volum al lui Dan Călin, Manifest (Karth, București, 2014), atrage…
La sfârșitul anului trecut a murit un poet important și prea puțin amintit și citit. Poate măcar acum se vor înmulți cei care îi vor aprecia opera poetică și valoarea.…
Hoțul de zâmbete își ascunde chipul după umărul dezgolit al morții. Nevinovăția cuțitului de ritual adăpostește îngeri depravați în vene deschise devreme. Liniștea ucide fluturii din stomac la…
Curcubeie părăsite spală marea în centrul universului interior. Pe malurile dragostei înfloresc patimi travestite. În forfota nemulțumirilor râd demonii crescuți din cenușă de poezie exterioară. Printre fii…
Priviri de femei îndrăgostite rotunjesc pietrele cubice ale orașelor cu frenezia copiilor care descoperă lumea. Pe marginea sentimentelor prelinge iarba săruturi ce n-au învățat să mintă și visuri născute după…
Iubirile plutesc pe mare, ofrandă inadaptării, imposibile, așa cum numai artiștii le pot imagina. Sentimente sterpe crescute din frustrarea neputinței de a percepe realitatea. Dorințe absurde legănate de…
Un oraș fără stele cade în oameni pe fundul lacului unde sunt îngropați. Un oraș fără oameni dărâmă stele pentru a fi locuit subteran. Un oraș fără lacuri…
Plâng în mine toate cuvintele pe care nu ți le-am spus, toate gândurile pe care nu le-am pătruns, toate sentimentele înțelese după ce te-ai dus și toate faptele la care nu ți-am răspuns. …
Râuri de pietre goale se varsă-n oameni de sticlă aproape de sfârșitul lumii. Biserici cu capete arse adulmecă suflete păgâne - - ostatici resemnați ai uitării de sine. …
Cu mirosurile dragostei, pe care mi le surâzi la ureche picătură cu picătură, mă însemnezi. Pecețile tale mă despart de cuvinte, mă alungă din mine, înstăpânindu-te. Trăirea-n abis…
Un păianjen uriaș construiește catedrale invizibile în orașul secret. E plătit cu fecioare anesteziate cu absint de stârvuri umane ce le încep forțat. Sutanele plivesc atent credința oarbă…
De ziua mea L-am surprins pe Dumnezeu jumulind penele ursitoarei ce mirosea a păcat. Tot universul încremenise, țintuind momentul cu timpul omorât între vieți. În orașul secret fumegau…
Cuvintele ascund viața și împotmolesc comuniunea, iar otrava gândurilor ne alungă din noi și răstălmăcește menirea. Pe drumul spre înstrăinare năpârlim sufletul în gropi comune. Permitem existența tămăduitorilor…
Pe munți dați de pomană povești uitate în crâșmă ard suflete crăpate-n piatră și lacrimi de sânge rece. Nu-i noapte; aici doar vântul scormonește ferestre cu degete colorate de…
Cuvinte tăvălite-n sânge, patimi descărnate, sos de aripi de vis, amestec de dureri, gânduri dezosate, iubiri flambate, suc de foame de absolut, extract de suflet, zbucium măcinat, aspirații condimentate, supă…
Din promisiuni destrămate curge seva nopților albe trăite cu intensitate de vis. Oamenii nu mai sunt ce au fost, s-au schimbat între ei, și au lăsat inocenței povara iubirii.…
Mirosul tatălui în dimineața copilăriei prevestește moartea și hrănește regrete vinovate. Bătrâni fără părinți duc dorul pictat pe amintiri înflorite devreme. Retrăirile se încurcă-n adevăruri, picotind copilul ce-și…
Orașe nedorite împlinite cu spații goale și bântuite de oameni seci, au reverii adormite în șanț. Curiozitatea culorii pline nu cuprinde, nu invocă, nu arde. Aici, adormirea uriașilor…
Groparii de suflete cresc flori uscate în ceruri strivite. Trecutul și viitorul îndeasă prezentul în gropi comune. Pe străzi bătrâne cruci anonime se feresc de priviri. Curgând…
Sentimente defecte mângâie asfaltul în orașul în care au copilărit sufletele noastre. Pe bănci mistuite de amintiri se tăvălesc regrete imperfecte - monede la schimb pentru fericiri exilate. …
Lumina varsă fulgi de zăpadă pe oameni amorțiți în uitare de piatră rotunjită metalic. Culorile sunt înghesuite în vatră sub călimări neîncepute de frigul ce ni se prelinge din…
La stâna din centrul pământului cresc sfere neciobite cu muzică de lumânări aprinse. La viforul cărnii, uscată de patimi neumplute, răspunde chemarea crepuscului potrivit pe frunți de la început.…
Riveran în tine te îneci prea des în alții, întunecând oglinzile. Afară cenușa fulguiește orașul în sufletele îngropate-n cer, urmărindu-le cu reflexii. Ceea ce încă nu ai uitat…
Se desprinde întunericul de pe noi și cade ascuțit în genunchi pentru un ultim asalt. Dar simplitatea duhului, regăsirea în sine, despoaie nefirescul de pe oase cu întâietate. …
Cărnuri asamblate pe dos mângâie orgolii scăpate din lanț cu viață de sferă spartă. Prin cotloane de piatră acră au fost nivelate cu dosul palmei pornirile firești spre străfulgerări.…
Un pachet de țigări necartonat, șifonat de atâtea fluturări în abis, mărturisea crengile uscate pe carne. Alături, înfrunzit, un decolteu de priviri îndrăgostite aluneca avid spre vise de hău.…
Sărutul stâncii crește frunți de bărbați și coifuri de viteji. Dar frigul întoarcerii la pribegie învinge conștiințe cu molatic de viață dezbrăcată de sine. Să/vârșești tot ce este…
Pe altarul tăcerii am dezrobit venele poeziei cu ocheadele morții și păcate scurse de vină. Din seva prelinsă pe piatra antică am evadat gândurile profanate cu biciuri creștine și…
Ucigașii pescuiesc umbre de suflete transpirate vinovat pe asfalt și inspiră nori în biserici pictate cu sânge de păgâni. Legăturile de rudenie cu genii înnodate prin canalizări ce rup…
Așteptarea este argilă mumifiată pentru că timpul nu s-a născut, iar filosofii l-au mințit pe Dumnezeu. Respirația nu mai este suficientă, iar metafora înțeapă amânarea urletului cu povești scufundate-n…
Un singur pescăruș înoată deasupra orașului jelind marea. Râsul lui coagulează insuportabil, descuamând conștiințele de letargie. Disperarea îmbracă orașul cu muțenie, crapă sufletele adormite pe genunchi, dogorește cerul…
Între câteva beri, Gabriel Tudorie a avut două revelații: - scrisul este o consecință firească a unor fapte nefirești; - femeile sunt o cârciumă unde nu te porcești niciodată.
Aici sufletele orfane putrezesc, în coifurile lor semeţe lâncezind osânde, urând conştiinţe ce învie străbuni. Cimitirul oamenilor vii îşi mângâie zâmbetul înecat în laşităţi slăvite cu ofrande de statuile crescute…
