Plâng în mine toate cuvintele pe care nu ți le-am spus,
toate gândurile pe care nu le-am pătruns,
toate sentimentele înțelese după ce te-ai dus
și toate faptele la care nu ți-am răspuns.
Mă sfârșesc toate înțelesurile pe care nu le-am prins,
toate dojenile cărora nu le găseam un sens,
toate gesturile pe care nu le-am plâns
și toate răutățile cu care te-am atins.
Te rog să-mi ierți toate neroziile la care am ajuns,
toate patimile pe care ți le-am adus,
toate eșecurile cu care te-am împuns
și toate dezamăgirile pe care ți le-am produs.
Visez că simți toate mulțumirile pe care ți le-am ascuns,
toate mândriile pe care le-am tuns,
toate împlinirile cu care te-am uns
și toate resentimentele pe care le-am învins.
Tată,
de ce nu te-am simțit când mă priveai,
de ce nu te-am iubit că mă simțeai,
de ce nu te-am văzut cum mă iubeai,
de ce nu te-am strigat când mai trăiai
și nu am murit când te stingeai?