Cuvintele ascund viața
și împotmolesc comuniunea,
iar otrava gândurilor
ne alungă din noi
și răstălmăcește menirea.
Pe drumul spre înstrăinare
năpârlim sufletul în gropi comune.
Permitem existența tămăduitorilor
pentru că avem nevoie de vinovați.
Dumnezeu zâmbește crud.