Riveran în tine
te îneci prea des în alții,
întunecând oglinzile.
Afară
cenușa fulguiește orașul
în sufletele îngropate-n cer,
urmărindu-le cu reflexii.
Ceea ce încă nu ai uitat
îți îngreunează mersul,
împovărând samarul umbrei.
Nu vezi nimic înainte
pentru că nu vrei să te întorci.
Nici măcar nu te mai aștepți;
teama te îmbălsămează.