Așteptarea este argilă mumifiată
pentru că timpul nu s-a născut,
iar filosofii l-au mințit pe Dumnezeu.
Respirația nu mai este suficientă,
iar metafora înțeapă amânarea urletului
cu povești scufundate-n patimă.
Uitarea de sine își dezmorțește oamenii
prin toate pustiurile civilizației,
molipsind lacrimile de șantaj sentimental.