Sărutul stâncii crește frunți de bărbați
și coifuri de viteji.
Dar frigul întoarcerii la pribegie
învinge conștiințe cu molatic
de viață dezbrăcată de sine.
Să/vârșești tot ce este mai verde –
– atât a mai rămas de gândit
până la opintirea-n grotesc.
Pentru că salivezi la inerție
te-ai închis pe dinafară;
pe/trecerea proslăvirii sângelui.