Tata îmi povestea
că înainte de a mă naște
oameni curățați de iubire
au reparat cerul,
peticindu-l cu așteptările lor despre Dumnezeu.
Zilieri plătiți cu iertări de păcate
au nituit cerul
cu vorbe mucegăite pe zidurile bisericilor
și mestecate de cei mai sfințiți de ei înșiși.
De atunci
copiii își plâng soarta la naștere,
uitând albastrul până mor.