Aceasta este prefața pe care a scris-o Octavian Mihalcea pentru volumul meu de poezii „Vise în suflet de clopot”:
Versurile lui Dan Călin ne propun un ton sentențios ce pare a-și dori să îndepărteze orice urmă de echivoc, în fond (cumva paradoxal) o abordare pregnant metaforică pusă în slujba pluralității semantice. Câteodată, caracterul tăios propriu aserțiunilor lirice ne poate duce cu gândul la cunoscuta sintagmă eugenionesciană „război cu toată lumea”, apreciere rapid contrazisă de unele formulări din zona eterată a poeziei pure. Multe incompletitudini existențiale sunt sublimate în aceste texte căutând asiduu esențele.
Prin comprimarea formală a scrierii poetice, Dan Călin deschide porțile evaziunilor înspre imaginar, acolo unde lectorul intuitiv se bucură de nesfârșite potențialități. Desigur, metoda adjectivării pe care o practică poetul poate displace partizanilor mult clamatului minimalism contemporan. Asumându-și poziția „în răspăr” față de unele contestabile mode literare promovate astăzi, Dan Călin privilegiază ardent căutarea metaforei, sensurile formulate ingenios. Este un mod de a scrie care asumă fără rezerve plăcerea actului estetic.
Chiar și cele mai revendicative mesaje lansate poartă pecetea unei incontestabile pozitivități. Reperele (tatăl, copilăria, marea șamd) sunt introspectate constant, ceea ce conferă lirismului nebănuite căi de a penetra opacitatea mundană. Deși este conștient că își asumă riscuri multiple, poetul marșează fără ezitare pe acest drum al dezmărginirii, în fond o dezirabilă cale spre libertate. Trebuie salutat acest gest curajos, mai ales pentru că în volum este vorba despre atât de problematice comprimări estetizante.
Octavian MIHALCEA