Am lucrat în presa scrisă din 2002 până în 2016, unde nu doar am scris articole, am condus echipe redacționale și am gândit sau regândit publicații, ci am fost și fotograf. Fotografia este firul roșu al vieții mele profesionale, fiind și una dintre cele mai dragi pasiuni cu care mă îndeletnicesc de mai mult de 15 ani (inclusiv lucrat pe film alb/negru și color, normal și lat, lucrat în laborator foto).
Sunt unul dintre primii fotografi din domeniul imobiliar autohton (cu peste 10 ani de experiență), dar realizez constant și fotografii de eveniment, produs, corporate, modă, turism, reportaj/presă, horeca etc. și susțin cursuri de fotografie imobiliară.
„Dan Călin – fotograful liric” – cronica lui Lucian Gruia la volumul meu de poezii Manifest
Poetul Dan Călin s-a născut în ziua de 1 februarie 1976 la Constanţa şi a absolvit facultatea de Filosofie-Jurnalism, în prezent este lector de fotografie la Asociaţia Brokerilor Imobiliari. Nu…
Mulțumesc frumos domnului Constantin Ardeleanu pentru sinceritate și pentru cronica pe care a făcut-o volumului meu de poezii Manifest: Pentru un licenţiat în fotografie, cum este poetul Dan Călin, nu-i de…
Prima cronică despre volumul meu de poeme pe care am primit-o este realizată de Octavian Mihalcea (poet, critic): Debutul în volum al lui Dan Călin, Manifest (Karth, București, 2014), atrage…
La sfârșitul anului trecut a murit un poet important și prea puțin amintit și citit. Poate măcar acum se vor înmulți cei care îi vor aprecia opera poetică și valoarea.…
Ni se tot spune că limbajul (verbal sau non-verbal) este instrumentul prin care comunicăm. Nimic mai fals. Ați simțit vreodată că celălalt a înțeles exact ceea ce ați vrut să…
Responsabilitatea socială este un concept pe care, dacă nu îl cunoști, cu siguranță îl intuiești. Nu are nici un rost să vă fac aici teoria chibritului; cine vrea să afle…
Hoțul de zâmbete își ascunde chipul după umărul dezgolit al morții. Nevinovăția cuțitului de ritual adăpostește îngeri depravați în vene deschise devreme. Liniștea ucide fluturii din stomac la…
Curcubeie părăsite spală marea în centrul universului interior. Pe malurile dragostei înfloresc patimi travestite. În forfota nemulțumirilor râd demonii crescuți din cenușă de poezie exterioară. Printre fii…
Mulți dintre cei care își cumpără o cameră foto se cred fotografi. Și exact acești oameni țin de obicei aparatul foto pe automat, chiar dacă au dat o grămadă de…
Din puțul gândirii mele: Cea mai bună unitate de măsură a prostiei (nonvalorii) este îngâmfarea/epatarea și cea mai bună unitate de măsură a inteligenței (valorii) este autoironia.
În ultimă instanță toți suntem de la țară. Câteodată din fericire, alteori dimpotrivă păstrăm obiceiuri strămoșești moștenite "genetic" sau nu: - aruncatul gunoiului pe stradă (așa cum făceau oamenii la…
Semne de pământ în părul istoriei ce bea la masa noastră. Prietenii nădușesc nostalgii în fiecare pahar; zimbrii vărsați în copii târzii. Viața - - recitirea cărților din adolescență.…
Am fost interpelat de multe ori cu expresii de tipul: "Vreau să-mi iau un aparat foto. Ce îmi recomanzi?" sau chiar cu "Care este mai bun Canon sau Nikon?". Deși…
Internetul stă la baza senzației că nu mai avem timp de nimic. Fiind bombardați cu atât de multă informație care se schimbă foarte repede, nu mai avem timp fizic să…
Îmi pare rău să spun acest lucru, dar cred că mi-am pierdut absolut orice speranță că țara asta va putea să nu mai fie o mizerie din toate punctele de…
Linii egale întrepătrunse în aer desprins din căderi interioare. Revoluții aprinse plămădesc cerul revendicat. Propuneri absurde cuceresc ochii în care te surprinzi. Nervii sunt întinși la umbra destinului.…
De ceva ani a devenit evidentă țiganizarea românilor în ceea ce privește comportamentul. Chiar și așa, am sperat ca măcar anumite manifestări sociale și culturale să nu fie atinse de…
Dragostea înseamnă în primul rând să dai și abia apoi să aștepți să primești. Iar când dai trebuie să dai ceea ce are nevoie și vrea celălalt, nu ceea ce…
Ideile zboară peste tot, inclusiv pe rețelele de socializare, pe străzi ori prin crâșme. Ceea ce spun eu inspiră pe altcineva să picteze sau să inventeze, iar ceea ce spune…
Iaca am reușit! Cursul de fotografie imobiliară pe care îl țin de doi ani la Asociația Brokerilor Imobiliari (ABI) va avea loc, de această dată, chiar la F64. Așadar, vă…
Priviri de femei îndrăgostite rotunjesc pietrele cubice ale orașelor cu frenezia copiilor care descoperă lumea. Pe marginea sentimentelor prelinge iarba săruturi ce n-au învățat să mintă și visuri născute după…
Canalizările orașului sunt înfundate cu sângele care țâșnește din orgolii. Oameni cu sudalme-n ochi rătăcesc pe străzile înghețate. Vântul dinspre răsărit nu mai încape printre blocuri de noaptea ce nu…
Iubirile plutesc pe mare, ofrandă inadaptării, imposibile, așa cum numai artiștii le pot imagina. Sentimente sterpe crescute din frustrarea neputinței de a percepe realitatea. Dorințe absurde legănate de…
Un oraș fără stele cade în oameni pe fundul lacului unde sunt îngropați. Un oraș fără oameni dărâmă stele pentru a fi locuit subteran. Un oraș fără lacuri…
Toți cei cu care am stat de vorbă în ultima vreme pe acest subiect spun aceleași lucruri: timpul trece prea repede, nu mai am timp să fac nimic, nu știu…
Plâng în mine toate cuvintele pe care nu ți le-am spus, toate gândurile pe care nu le-am pătruns, toate sentimentele înțelese după ce te-ai dus și toate faptele la care nu ți-am răspuns. …
Râuri de pietre goale se varsă-n oameni de sticlă aproape de sfârșitul lumii. Biserici cu capete arse adulmecă suflete păgâne - - ostatici resemnați ai uitării de sine. …
Cu mirosurile dragostei, pe care mi le surâzi la ureche picătură cu picătură, mă însemnezi. Pecețile tale mă despart de cuvinte, mă alungă din mine, înstăpânindu-te. Trăirea-n abis…
Uneori din păcate, alteori din fericire, fiecare dintre noi este și suma oamenilor cu care interacționează. Cu cât îți petreci mai mult timp cu un om, cu atât mai mult…
Ultimul timp fumegă idei lăsate la ușa morții ca dorințe înecate în crăpături de biserici. Ultimul înger născut duce la recondiționat samovarul lui Dumnezeu în care și-a spălat păcatele…
Un păianjen uriaș construiește catedrale invizibile în orașul secret. E plătit cu fecioare anesteziate cu absint de stârvuri umane ce le încep forțat. Sutanele plivesc atent credința oarbă…
