Nu putem suporta fericirea. Deşi suntem în căutarea ei tot timpul şi este motivaţia a tot ceea ce facem în viaţă, nu o putem trăi prea mult. Doar puseuri şi chiar şi acelea diluate. De aceea, suferinţa şi tot ceea ce decurge din ea sunt metodele noastre de autoconservare. Prin ele putem rămâne vii şi putem spera la încă o firimitură de fericire. Dacă am putea simţi chiar şi un moment de fericire intensă, probabil că fizicul de care suntem legaţi ar dispărea instantaneu. Aşa că avea şi el nevoie de unelte cu care să se apere şi să-şi prezerve existenţa.
Singura noastră salvare este moartea. Dar nu cea căutată, ci cea naturală. Pentru că dacă mori mai repede decât trebuie nu eşti pregătit să trăieşti fericirea. Tot drumul până la moarte este stagiul de pregătire şi adulmecarea fericirii. Acesta este secretul vieţii. Asta trebuie să înţelegem pentru a nu fi nevoiţi să suportăm din nou aceasta paranteză (viaţa) din existenţa noastră. Dacă vrem să fim fericiţi trebuie să să fim pregătiţi pentru ea şi să învăţăm să îndurăm lipsa ei. Acesta este scopul vieţii noastre; acelaşi pentru toţi şi nu diferit pentru fiecare în parte. Un singur scop, mai multe metode prin care îl putem atinge.
Singura noastră salvare este moartea. Dar nu cea căutată, ci cea naturală. Pentru că dacă mori mai repede decât trebuie nu eşti pregătit să trăieşti fericirea. Tot drumul până la moarte este stagiul de pregătire şi adulmecarea fericirii. Acesta este secretul vieţii. Asta trebuie să înţelegem pentru a nu fi nevoiţi să suportăm din nou aceasta paranteză (viaţa) din existenţa noastră. Dacă vrem să fim fericiţi trebuie să să fim pregătiţi pentru ea şi să învăţăm să îndurăm lipsa ei. Acesta este scopul vieţii noastre; acelaşi pentru toţi şi nu diferit pentru fiecare în parte. Un singur scop, mai multe metode prin care îl putem atinge.