La poarta zilei aşteaptă o rază de lumină.
A venit să-ntrebe ce rost are.
Ziua fiind ocupată,
n-avu’ timp de fleacuri
ş-o trimise la sora ei mai înţeleaptă.
Noaptea,
ce îndrăgea sporovăiala,
îi deschise imediat.
Aşa au început discuţii aprinse şi cu tâlc
ce-au ajuns s-analizeze chiar şi începutul.
După multe lămuriri,
ce durară până seara,
pe care raza nu prea le-nţelese,
noaptea o trimise scurt
la origini.