Fiecare epoca istorica, guvernare sau clasa politica are tiranii ei care ameninta, mint, omoara si parvin, dar cauta legitimitatea si recunoasterea publica. Desi distrug toate vocile importante care sunt impotriva lor si nu accepta critici din partea nimanui, isi doresc cu disperare sa fie iubiti de popor, de supusi. Spun orice si fac tot ce pot sa ascunda cine sunt si sa pastreze aparentele normalitatii in fata celor multi. Mijlocul modern de care se folosesc pentru toate acestea este presa. Ea si cei care o fac trebuie sa duca de fiecare data aceasta munca sisifica si inutila.
Acesti baieti cu ochii albastri au gasit metode din ce in ce mai performante de a se folosi de presa in favoarea lor si de a ingropa orice impotrivire. Daca veti privi mai atenti in jur veti sesiza o mare parte dintre aceste tertipuri. Sunt multe, la tot pasul si zilnice. Ei se bazeaza intotdeauna pe aceeasi judecata: poporul este format din oameni multi, dar prosti. Mirarea mea este aceea ca reusesc de fiecare data sa prosteasca si supuna multimea pentru o vreme. O alta mirare este de ce nu inteleg ca visul lor de marire nu va dura prea mult.
Uitati-va in presa si veti vedea ca mai sunt inca voci care incearca sa spuna adevarul. Mai sunt visatori care cred ca pot lumina oamenii. Daca veti urmari traseul lor profesional veti sesiza ca ei dispar (din viata sau presa) la un moment dat. Iar atunci cand inca mai activeaza vocea lor se pierde printre celelalte si devine aproape insesizabila. Asa arata tirania moderna, tirania la care suntem supusi in secolul XXI. De aceea libertatea presei ramane o utopie frumoasa la care vor exista intotdeauna oameni care sa viseze.
Acesti baieti cu ochii albastri au gasit metode din ce in ce mai performante de a se folosi de presa in favoarea lor si de a ingropa orice impotrivire. Daca veti privi mai atenti in jur veti sesiza o mare parte dintre aceste tertipuri. Sunt multe, la tot pasul si zilnice. Ei se bazeaza intotdeauna pe aceeasi judecata: poporul este format din oameni multi, dar prosti. Mirarea mea este aceea ca reusesc de fiecare data sa prosteasca si supuna multimea pentru o vreme. O alta mirare este de ce nu inteleg ca visul lor de marire nu va dura prea mult.
Uitati-va in presa si veti vedea ca mai sunt inca voci care incearca sa spuna adevarul. Mai sunt visatori care cred ca pot lumina oamenii. Daca veti urmari traseul lor profesional veti sesiza ca ei dispar (din viata sau presa) la un moment dat. Iar atunci cand inca mai activeaza vocea lor se pierde printre celelalte si devine aproape insesizabila. Asa arata tirania moderna, tirania la care suntem supusi in secolul XXI. De aceea libertatea presei ramane o utopie frumoasa la care vor exista intotdeauna oameni care sa viseze.