Am citit de curand suplimentul despre Tudor Gheorghe scos de Jurnalul National (J.N.). In felul acesta mi-am adus aminte (a cata oara?) de ce apreciez acest cotidian si pe cei care il conduc. Ignorand total latura politica, cei de la J.N. fac o treaba pe care nu o mai face nimeni in tara asta, din cate stiu. Suplimentele lor (cu sau fara CD/DVD) sunt remarcabile din toate punctele de vedere. Au stiut cu cine sa se asocieze si/sau pe cine sa puna la treaba pentru a scoate materiale de foarte buna calitate.
In afara de comentariile politice mizerabile si penibile (Ion Cristoiu, Adrian Nastase etc.), evident in interesul proprietarului grupului de presa, oamenii de la J.N. fac tot felul de frumoase nefacute: campanii de interes public (pentru parcuri, pentru romani in saracie, intuneric sau nevoie s.a.m.d.), caravane prin care ne arata o Romanie pe care nu o stim si nu vrem sa o stim, anchete bine documentate si argumentate pe teme de actualitate, serialul despre comunism si atatea altele. Am lasat la urma Jurnalul de Colectie pentru ca este cireasa de pe tort.
In cadrul colectiei, J.N. promoveaza asiduu valori romanesti incontestabile si, de multe ori, uitate. Nu ne mai acordam timp sa ne aducem aminte de ROMANII care ne-au marcat si o mai fac inca: Amza Pelea, Toma Caragiu, Dan Spataru, Tudor Gheorghe, Maria Tanase, ca sa mentionez doar cativa dintre cei mai cunoscuti. J.N. ne trage de urechi si ne povesteste frumos despre acesti oameni prin gura lor sau a prietenilor lor. Asa ar trebui sa facem toti daca vrem sa mergem mai departe sanatosi la cap: sa nu uitam de unde am plecat si care sunt valorile pe care ne sprijinim, fie ca vrem sau nu. Ar putea fi unul dintre pasii importanti spre insanatosirea tarii asteia si locuitorilor sai.
In afara de comentariile politice mizerabile si penibile (Ion Cristoiu, Adrian Nastase etc.), evident in interesul proprietarului grupului de presa, oamenii de la J.N. fac tot felul de frumoase nefacute: campanii de interes public (pentru parcuri, pentru romani in saracie, intuneric sau nevoie s.a.m.d.), caravane prin care ne arata o Romanie pe care nu o stim si nu vrem sa o stim, anchete bine documentate si argumentate pe teme de actualitate, serialul despre comunism si atatea altele. Am lasat la urma Jurnalul de Colectie pentru ca este cireasa de pe tort.
In cadrul colectiei, J.N. promoveaza asiduu valori romanesti incontestabile si, de multe ori, uitate. Nu ne mai acordam timp sa ne aducem aminte de ROMANII care ne-au marcat si o mai fac inca: Amza Pelea, Toma Caragiu, Dan Spataru, Tudor Gheorghe, Maria Tanase, ca sa mentionez doar cativa dintre cei mai cunoscuti. J.N. ne trage de urechi si ne povesteste frumos despre acesti oameni prin gura lor sau a prietenilor lor. Asa ar trebui sa facem toti daca vrem sa mergem mai departe sanatosi la cap: sa nu uitam de unde am plecat si care sunt valorile pe care ne sprijinim, fie ca vrem sau nu. Ar putea fi unul dintre pasii importanti spre insanatosirea tarii asteia si locuitorilor sai.
Optimism nebun…
Într-o „ţară nebună, nebună”, ar fi periculos să avem „locuitori sanătoşi”… Dacă ţii cont de partea pitorească a vieţii cotidiană, s-ar putea să realizezi că fiece întâmplare, aparent banală şi provocată de unul dintre micii locuitori ai unei „Românii Mari”, are farmecul şi chiar utilitatea ei…
da andreea, ai dreptate: au farmecul si utilitatea lor. asta doar pentru noi care suntem „implicati” in aceasta tara si cautam in orice argumente sa ne amagim ca e bine. daca vei compara cu alte tari vei vedea ca nu suntem nici fermecatori, nici utili. bineinteles ca exagerez putin, dar doar pentru a ma face inteles mai bine.
tara asta este nebuna pentru ca locuitorii ei sunt asa, nu invers. asa ca daca am fi sanatosi la cap, ar fi si tara asta frumoasa si darnica la fel. totusi cred ca este asa cum imi spunea un prieten mai demult: cei care au o tara care nu le ofera mai nimic stiu sa munceasca mai mult si sa aprecieze ce au. noi care avem de toate (munte, mare, petrol, aur, apa etc. etc. etc.) stim doar sa ne batem joc de ele si de noi.
partea pitoreasca imi place si mie. recunosc ca gust multe dintre intamplarile astea banale de care spui. sunt faine. dar cred ca si eu sunt influentat de tara in care traiesc si oamenii ei si incerc sa le gasesc scuze si sa ii vad mai bine decat sunt.