Am fost ieri la o conferinta de presa organizata de o mare agentie imobiliara in Bamboo. Asa am reusit sa ajung prima data in acest vestit club bucurestean. Am fost foarte dezamagit de el, mi s-a parut banal, pe alocuri chiar ceausist, nereusind sa ma impresioneze prin absolut nimic. Dar sa revenim la conferinta de presa despre care vreau sa vorbim.
Desi agentia respectiva se lauda ca reprezinta clienti importanti, ca implineste in 2007 cam multi ani de cand este pe piata, ca ofera servicii de foarte buna calitate si multe altele, s-a devedit ca toate aceste afirmatii sunt bazaconii si lauda fara suport real. Desi conferinta a fost organizata pentru un investitor strain cu greutate, a fost un esec si un kitsch.
Cand am ajuns acolo, in curtea Bamboo se turna un film. Nu era nimeni de la agentie care sa ne directioneze. Pana la urma ne-a spus portarul pe unde sa o luam. Cand am intrat am dat peste doua tinere frumoase si cam dezbracate care ne-au zambit si atat. Nici macar nu stiam daca am nimerit bine. Nu ne-a intampinat nimeni din partea organizatorului. Am intrat sperand ca vom gasi o astfel de persoana. Dezamagire din nou. Nu aveau nici macar un ecuson in piept.
Desi a fost schimbata de curand persoana din agentie care se ocupa de astfel de evenimente, nu s-au gandit ca nimeni nu o cunoaste pe noua angajata. Ne-am gandit sa ne integram in decor ca poate pana la urma ne baga cineva in seama, doar era conferinta de PRESA. Nici de aceasta data nu s-a intamplat minunea. A inceput conferinta, invitatii s-au complimentat si laudat singuri, dar si intre ei, am pus intrebarile, ne-au cam dat raspunsurile si gata.
S-a vorbit in limba investitorilor si s-a tradus pe ici pe colo de cineva din prezidiu care nu avea microfon pentru ca exista unul singur la vreo 8-9 vorbitori. Au urmat discutiile private la o cafea (ca ceai nu aveau) si un fursec (atat aveai voie ca sa ajunga la toata lumea). Cand am incercat sa facem schimb de carti de vizita, multi dintre vorbitori au spus ca nu le au la ei desi trebuia sa le spuna cineva ca vin la o conferinta de presa.
Foarte fericiti si multumiti am vrut sa plecam. La iesire ne-au zambit aceleasi fete si ne-au dat sacosica (traditionala la astfel de evenimente) cu cadoul menit sa iti aminteasca de ei si tie si celor care iti intra in casa. Am ajuns in masina si gandindu-ma la porcaria de conferinta la care participasem am deschis cadoul ca sa ma asigur ca nu m-am inselat cu aprecierile. Am avut dreptate.
Cand am vazut si pixul din mapa de presa am inteles. Noua angajata care a organizat tarasenia nu putea fi decat o fufa care frecventeaza clubul Bamboo si este la fel de kitsch, de limitata si de artificiala ca majoritatea celor care isi fac veacul pe acolo. Pacat de investitor care mi s-a parut serios si pus pe treaba. Sper sa nu ne fi facut si de aceasta data de ras in fata strainilor, ca noi stim ce poame avem in gradina.
Desi agentia respectiva se lauda ca reprezinta clienti importanti, ca implineste in 2007 cam multi ani de cand este pe piata, ca ofera servicii de foarte buna calitate si multe altele, s-a devedit ca toate aceste afirmatii sunt bazaconii si lauda fara suport real. Desi conferinta a fost organizata pentru un investitor strain cu greutate, a fost un esec si un kitsch.
Cand am ajuns acolo, in curtea Bamboo se turna un film. Nu era nimeni de la agentie care sa ne directioneze. Pana la urma ne-a spus portarul pe unde sa o luam. Cand am intrat am dat peste doua tinere frumoase si cam dezbracate care ne-au zambit si atat. Nici macar nu stiam daca am nimerit bine. Nu ne-a intampinat nimeni din partea organizatorului. Am intrat sperand ca vom gasi o astfel de persoana. Dezamagire din nou. Nu aveau nici macar un ecuson in piept.
Desi a fost schimbata de curand persoana din agentie care se ocupa de astfel de evenimente, nu s-au gandit ca nimeni nu o cunoaste pe noua angajata. Ne-am gandit sa ne integram in decor ca poate pana la urma ne baga cineva in seama, doar era conferinta de PRESA. Nici de aceasta data nu s-a intamplat minunea. A inceput conferinta, invitatii s-au complimentat si laudat singuri, dar si intre ei, am pus intrebarile, ne-au cam dat raspunsurile si gata.
S-a vorbit in limba investitorilor si s-a tradus pe ici pe colo de cineva din prezidiu care nu avea microfon pentru ca exista unul singur la vreo 8-9 vorbitori. Au urmat discutiile private la o cafea (ca ceai nu aveau) si un fursec (atat aveai voie ca sa ajunga la toata lumea). Cand am incercat sa facem schimb de carti de vizita, multi dintre vorbitori au spus ca nu le au la ei desi trebuia sa le spuna cineva ca vin la o conferinta de presa.
Foarte fericiti si multumiti am vrut sa plecam. La iesire ne-au zambit aceleasi fete si ne-au dat sacosica (traditionala la astfel de evenimente) cu cadoul menit sa iti aminteasca de ei si tie si celor care iti intra in casa. Am ajuns in masina si gandindu-ma la porcaria de conferinta la care participasem am deschis cadoul ca sa ma asigur ca nu m-am inselat cu aprecierile. Am avut dreptate.
Cand am vazut si pixul din mapa de presa am inteles. Noua angajata care a organizat tarasenia nu putea fi decat o fufa care frecventeaza clubul Bamboo si este la fel de kitsch, de limitata si de artificiala ca majoritatea celor care isi fac veacul pe acolo. Pacat de investitor care mi s-a parut serios si pus pe treaba. Sper sa nu ne fi facut si de aceasta data de ras in fata strainilor, ca noi stim ce poame avem in gradina.
pixul? cum era pixul? 🙂
de ce? faci colectie?
nu era o intrebare atat de profunda.
ti l-as fi dat… decat sa il arunc…