Vieţile netrăite îmi curg prin vene,
târând frustrări zornăitoare
şi vise înjunghiate pe altarul nimicului important.
Singura lor menire:
să-mi scrijelească conştiinţa cu posibilităţi
aproape sigure c-ar fi putut
să respire viaţa cu sânge de înger.
Aşa am ajuns să car tot mai mulţi
oameni singuri, nenăscuţi şi morţi.