Vindecă-mă, femeie, de mine,
sunt un zeu ce mă cere
şi nu vreau să m-abţin.
Mă scurg cu totul din mine
şi-mi pierd oasele
şi-n tot ce mă ţin.
Vindecă-mă, femeie, de mine
că-mi zboară tot sângele
şi te-ncerc cu preaplin.
Adulmecă-mă pe străzi cu şine
şi aruncă-mă-n stâncile goale
înmuiate-n venin.
Vindecă-mă, femeie, de mine
şi-ncropeşte-mă-n visele tale
prea sterpe de vin.
Goleşte-mi adâncul din vene,
dar taie din mine petale
să rămân prea puţin.
Vindecă-mă, femeie, de mine
că-s tot din canale
de suspin.
Ciugulind de prin mine catrene
mă-nveţi să n-am mâine
să mă-nchin.
Vindecă-mă, femeie, de tine
ca toate din mine să fie ale mele
şi să îmi rămân.
Ia şi poftele tale cu tine;
eu sunt veşnic în ele
păgân.
Vindecă-te, femeie, de mine,
îţi picur în pori cale
şi-s bătrân.