Eşti patron? Pune o femeie şef peste afacere sau într-un departament şi ai cel puţin 90% şanse ca într-un sau doi să dai faliment sau cel puţin să rămâi fără cei mai buni angajaţi. Am spus doar 90% pentru că mai sunt şi femei care gândesc ce fac şi nu se bazează numai pe orgoliu şi frustrări în deciziile pe care le iau. Dar astfel de femei sunt extrem de rare. Majoritatea celor care ajung şefi fac orice să demonstreze că sunt cele mai bune şi că fac totul perfect. Fac orice, de la bârfă şi minciună până la a cere imposibilul şi a se spăla pe mâini de orice fel de responsabilitate.
Cele mai multe femei nu ştiu ce înseamnă să formezi, să conduci şi să susţii o echipă. Nu ştiu ce înseamnă să îţi încurajezi şi să-ţi aperi subalternii, să-i asculţi şi să-i faci să muncească cu drag, să le câştigi respectul şi încrederea, nu să le-o ceri, să îi faci să îţi fie loiali şi sinceri, nu să le impui asta ş.a.m.d. Majoritatea femeilor care ajung şefi uită că suntem în primul rând oameni şi abia apoi angajaţi sau subalterni. Ele nu înţeleg că munca înseamnă echipă şi nu merite personale, că relaţiile umane se construiesc, nu sunt prevăzute în contractul de muncă şi toate celelalte.
Ştiu firme care au fost distruse de astfel de femei, ştiu reviste care au dispărut din cauza lor, ştiu echipe extrem de bune care au fost destrămate de ele şi mai ştiu femei care înţeleg şi recunosc această realitate. În cea mai mare parte dintre femeile şef se exacerbează frustrarea de a fi femeie şi orgoliul nemăsurat de a conduce bărbaţi. Astfel de femei au simţit şi vor simţi întotdeauna dorinţa de a călca în picioare bărbaţii şi de a-i pune să le execute ordinele fără să comenteze. Vor face tot posibilul să se înconjoare de oameni care să le divinizeze şi să le facă toate dorinţele. Nu cred că există persoane mai frustrate şi mai distruse mental şi psihic…
Cele mai multe femei nu ştiu ce înseamnă să formezi, să conduci şi să susţii o echipă. Nu ştiu ce înseamnă să îţi încurajezi şi să-ţi aperi subalternii, să-i asculţi şi să-i faci să muncească cu drag, să le câştigi respectul şi încrederea, nu să le-o ceri, să îi faci să îţi fie loiali şi sinceri, nu să le impui asta ş.a.m.d. Majoritatea femeilor care ajung şefi uită că suntem în primul rând oameni şi abia apoi angajaţi sau subalterni. Ele nu înţeleg că munca înseamnă echipă şi nu merite personale, că relaţiile umane se construiesc, nu sunt prevăzute în contractul de muncă şi toate celelalte.
Ştiu firme care au fost distruse de astfel de femei, ştiu reviste care au dispărut din cauza lor, ştiu echipe extrem de bune care au fost destrămate de ele şi mai ştiu femei care înţeleg şi recunosc această realitate. În cea mai mare parte dintre femeile şef se exacerbează frustrarea de a fi femeie şi orgoliul nemăsurat de a conduce bărbaţi. Astfel de femei au simţit şi vor simţi întotdeauna dorinţa de a călca în picioare bărbaţii şi de a-i pune să le execute ordinele fără să comenteze. Vor face tot posibilul să se înconjoare de oameni care să le divinizeze şi să le facă toate dorinţele. Nu cred că există persoane mai frustrate şi mai distruse mental şi psihic…
Sunt de-acord cu tine. Am lucrat la firma ce avea in staff femei si atata intriga si revarsare de intriga nu am mai intalnit.
Femeile se urasc intre ele, si nu suporta ideea ca, sefa fiind, nu este ligusita, apreciata.
din păcate majoritatea femeilor nu înţeleg ce înseamnă să fii şef. ele cred că şefilor li se cuvine să fie ridicaţi în slăvi şi că ăsta este singurul comportament permis subalternilor. asta vine din frustrări foarte grave şi dintr-o personalitate făcută praf. dacă întrebi o femeie ce trebuie să facă un şef bun nu va şti să îţi răspundă că trebuie să-şi susţină şi să-şi motiveze subalternii. eventual va spune că trebuie să-i pună şi mai mult la muncă şi că trebuie să-i aducă o cafea dimineaţa.