Viaţa ne miroase a fantome de pluş
cu aură şi cuvinte nemestecate
îndurată cu fapte nebărbierite
şi aşteptări decăzute în uitare.
Prevenim moartea cu reflexii de fericire,
dar urâm vina strecurată de minciună,
reîncălzind absolutul din noi.
Semănăm lecţii necuviincioase şi sterpe
de sinucidere a curajului de luni
cu linguri de lemn şi pietre preţioase.
Umblăm cu pădurea-n spate
pe şei de valuri osoase,
căutând conştiinţe întrerupte la capăt
şi iubiri întoarse pe dos.
Rarefiindu-ne până la groapa comună
uităm secunda ce arde-n noi
şi plecăm spre năluci strălucind iluzoriu
cu frenezia nebunului dezlegat,
iar frământările ni se scurg din buzunare.
Ne petrecem prin viaţă murind.