Fulguiala sufletelor din mine
îmi evaporă simţurile
şi lumea-n care am crezut.
Bolta-n care se spărgeau percepţiile
a devenit transparentă şi avidă,
contopindu-mă ireversibil cu mine.
Nu mai trăiesc pentru că sper,
iar disperarea nu-mi mai hrăneşte frica,
dar viaţa se priveşte-n oglindă,
refuzând nebunia care mă descuamează.