Mama are grijă de cuvintele mele
pe care le las câteodată
să se nască-n poala ei.
Le mângâie zbuciumul
şi le împleticeşte limba ascuţită
cu împăcare de sine.
Tata le înmoaie-n sens,
le repară pe cele găunoase
şi le rotunjeşte de durere.
Le şlefuieşte asprimea
şi le încearcă graba
cu întrebări nerostite.
În rest,
mă târăsc printre clişee expectorate
cu colţuri mulţumite de gură.