Luna aruncată în latrină
zgârmă sârma ghimpată
lăsată voit printre noi
pentru a ne descuama de soare.
Curgând mai departe
raza de fum se întremează
cu patima râmei ce trece dincolo
prin focul ce stinge laşităţi
şi îngroapă uitări în sine.
Un pământ ascuns în vin
pluteşte în creiere
şi trezeşte femei neumblate.
Înfiinţăm o viaţă aproape autentică,
recunoscută de râsete alb negru
şi înverzită cu sânge,
dar clipim cu poftă de unicorn
la presentimentul sufletului ruginit
cu ciucuri de adânc.