Cadranul pânzei de păianjen
se prelungeşte cu nisip şi vorbe goale
în prestabilite înţelesuri de plută.
O insulă de nefiresc miraculos
acaparează o corabie scufundată în versuri,
alungând moartea cu un zâmbet.
Închinaţi cu suflet
ne îndulcim şi mutăm universul înăuntru
cu dragostea unui demon dezertor.
Vântură frigul despuiat de noroc
peste soarele din vene amare
şi ne topeşte rugăciunile cu rouă.