Concertul Sinead O’Connor din seara aceasta a demonstrat încă o dată că „ţăranul de oraş este cel mai prost animal”. Dar să o luăm cu începutul. Am intrat în Arenele Romane şi am rămas foarte plăcut surprins de faptul că erau scaune peste tot pe care organizatorii s-au gândit că ar trebui să stea cei care au dorit să fie prezenţi la acest spectacol. Aşa s-a şi întâmplat până să înceapă concertul, la 20:35-20:40. Apoi, românul, care nu ştie ce înseamnă să asculţi muzică, s-a năpustit în faţa scenei. După prima piesă, oamenii de ordine au încercat să trimită la locurile lor ţăranii care nimeriseră din greşeală la concert. Au reuşit doar să-i mute pe cărarea dintre scaune. Parcă te poţi înţelege cu agitatul de concert, vorba celor de la Guerrilla!
În rest, am asistat la tot ceea ce mi-am dorit: un eveniment de ascultat cu sufletul în lacrimi. Sinead O’Connor a cântat cu vocea şi chitara, fiind acompaniată de doi băieţi de onoare – unul la chitară rece, iar celălalt a fost o mică orchestră: chitară, flaut şi orgă (pian). Totul a fost cât se poate de simplu şi de artistic. Femeia asta de neuitat, cu vocea şi stilul ei care vin dintr-un alt univers, a cântat desculţă şi a purtat un tricou înflorat şi o pereche de blue jeans. A cântat doar vreo oră, până la 21:45, şi încă două piese la bis. Dar muzica ei a fost tot ce are nevoie un om care îşi simte sufletul. O muzică pentru care încă nu suntem pregătiţi. Poate de aceea, Sinead O’Connor a întrebat publicul de două ori dacă „este pregătit”.
În rest, am asistat la tot ceea ce mi-am dorit: un eveniment de ascultat cu sufletul în lacrimi. Sinead O’Connor a cântat cu vocea şi chitara, fiind acompaniată de doi băieţi de onoare – unul la chitară rece, iar celălalt a fost o mică orchestră: chitară, flaut şi orgă (pian). Totul a fost cât se poate de simplu şi de artistic. Femeia asta de neuitat, cu vocea şi stilul ei care vin dintr-un alt univers, a cântat desculţă şi a purtat un tricou înflorat şi o pereche de blue jeans. A cântat doar vreo oră, până la 21:45, şi încă două piese la bis. Dar muzica ei a fost tot ce are nevoie un om care îşi simte sufletul. O muzică pentru care încă nu suntem pregătiţi. Poate de aceea, Sinead O’Connor a întrebat publicul de două ori dacă „este pregătit”.