Cerurile ne dau roată,
iar marea visează ironic lângă noi.
Aşteptăm ploaia,
dar mirosul morţii ne plimbă copiii,
apocalipsa ne îngroaşă pereţii
şi viaţa ni se destramă în palme.
Amintirea a ceea ce am fost
înainte de a ne naşte
ne poate salva de cuvinte,
dar râvnim uitarea
când ne târâm ultima răsuflare.