Sunt mulţi părinţi care nu îşi stimulează copiii să-i ajute la treburile din casă (călcat, spălat rufe sau vase, curăţenie, făcut mâncare sau piaţă etc.). Ei le spun copiilor: „Lasă mamă că o să faci mâncare toată viaţa. Măcar la mine acasă să nu faci nimic.”. Copiii ăştia, ţinuţi de parcă ar fi musafiri şi neînvăţaţi cu astfel de treburi, ne le vor face niciodată. Devin nesimţiţi, delăsători şi leneşi când vine vorba despre astfel de activităţi domestice.
Dacă te duci la ei acasă pe neaşteptate găseşti mult jeg, mizerie, farfurii împuţite ş.a.m.d. Când fac toate acestea, le fac doar pentru că trebuie neapărat: le vin musafiri, nu mai au farfurii sau haine curate şi altele la fel. Să mai spună cineva că nu este vina părinţilor pentru copiii nesimţiţi! Şi se mai şi miră când îşi văd copiii în halul ăsta: „Vai mamă, da’ aşa ai văzut tu la noi acasă?”.
Dacă te duci la ei acasă pe neaşteptate găseşti mult jeg, mizerie, farfurii împuţite ş.a.m.d. Când fac toate acestea, le fac doar pentru că trebuie neapărat: le vin musafiri, nu mai au farfurii sau haine curate şi altele la fel. Să mai spună cineva că nu este vina părinţilor pentru copiii nesimţiţi! Şi se mai şi miră când îşi văd copiii în halul ăsta: „Vai mamă, da’ aşa ai văzut tu la noi acasă?”.