Cel mai mare defect al majorităţii femeilor este că ele vor să aibă dreptate de fiecare dată. Ele ştiu foarte bine ce spun şi nu înţeleg cum poate cineva să gândească altfel când totul este atât de evident şi de simplu. Şi de aici până la tragedia supremă este foarte simplu de ajuns: fac tot ce pot să îşi impună părerile şi ca ceilalţi să facă aşa cum vor ele. Combinată şi cu o mândrie mult prea extrem de imposibil de dezvoltată ajungi să nu te mai înţelegi cu ele.
Aceasta este sursa tuturor problemelor de cuplu dacă nu dau peste un bărbat îngăduitor care să fie capabil să renunţe la a-şi face cunoscut punctul de vedere şi care să spună de fiecare dată: „da mămicule, ai dreptate mămicule, cum zici tu mămicule”. Nu înţeleg de unde au femeile atâta înverşunare şi atâta obtuzitate. Nu pot pricepe de ce poate ajunge un om să creadă că are întotdeauna dreptate şi de ce nu vrea să asculte contraargumentele.
De unde disperarea asta de a te crede mai presus decât celălalt pe care, câteodată, mai şi declari că îl iubeşti? De ce simt femeile dorinţa de a-l schimba pe bărbatul de care s-au îndrăgostit, ca mai apoi să-i spună că nu-l mai iubesc pentru că nu mai este bărbatul care a fost? De ce orgoliul este atât de puternic încât vor să distrugă omul de lângă ele şi să-l anihileze ca personalitate, să-l reducă la stadiul de executant mecanic? Dacă vor să-l schimbe înseamnă că nu le place şi atunci de ce s-au mai îndrăgostit? Sau de cine?
Aceasta este sursa tuturor problemelor de cuplu dacă nu dau peste un bărbat îngăduitor care să fie capabil să renunţe la a-şi face cunoscut punctul de vedere şi care să spună de fiecare dată: „da mămicule, ai dreptate mămicule, cum zici tu mămicule”. Nu înţeleg de unde au femeile atâta înverşunare şi atâta obtuzitate. Nu pot pricepe de ce poate ajunge un om să creadă că are întotdeauna dreptate şi de ce nu vrea să asculte contraargumentele.
De unde disperarea asta de a te crede mai presus decât celălalt pe care, câteodată, mai şi declari că îl iubeşti? De ce simt femeile dorinţa de a-l schimba pe bărbatul de care s-au îndrăgostit, ca mai apoi să-i spună că nu-l mai iubesc pentru că nu mai este bărbatul care a fost? De ce orgoliul este atât de puternic încât vor să distrugă omul de lângă ele şi să-l anihileze ca personalitate, să-l reducă la stadiul de executant mecanic? Dacă vor să-l schimbe înseamnă că nu le place şi atunci de ce s-au mai îndrăgostit? Sau de cine?