Mi-e drag oraşul ăsta (Constanţa) plin de parveniţi pentru că aici m-am născut, am copilărit şi am crescut. Procentual, nu există oraş în România cu mai mulţi idioţi care se cred şmecheri. De fapt, îmi sunt dragi amintirile pe care mi le provoacă, nu oraşul. Şi cel mai drag îmi este de mare, dar nu vara, ci în restul anului. Cine spune că-i place marea, dar nu a văzut-o iarna, toamna şi primăvara, nu ştie ce vorbeşte.Pentru mine, marea înseamnă singurătate, valuri, stabilopozi îngheţaţi, briză rece, strigăte de pescăruşi, sălbăticie. În niciun caz nu înseamnă oameni, gălăgie, gunoaie, ţâţe, chiloţi, baie, terase, şezlonguri, hoteluri. Marea îţi aduce aminte de sălbăticia din tine şi de faptul că, orice am face, suntem singuri toată viaţa. Marea nu poate fi un sentiment superficial decât pentru oamenii găunoşi. Pentru cei vii, marea este un sentiment adânc care provoacă trăiri intense. Marea te interiorizează şi te îndeamnă la reflecţie. Marea te întoarce spre tine.