Când rupi dragostea în fâșii,
lăsând-o să se scurgă pe mine,
delfinii îți înnoadă gândurile
cu sentimente macerate-n firesc.
Viața crește dreaptă-n jurul tău
și marea te contopește,
iar tu redevi în mine,
recreându-ne.
Necuprinsul este strâns în ghemotoace
de priviri în abis
regăsite cu fiorul amintirii
din ce a fost înainte de timp.
Totul e viu,
iar iubirea crește albastru
cu nerăbdarea măsurii corecte
și a adevărului ce se impune obișnuinței.
Plămădirea noastră
reclădește universul
cu inexplicabil.