Iubirea necuprinde

Când rupi dragostea în fâșii,

lăsând-o să se scurgă pe mine,

delfinii îți înnoadă gândurile

cu sentimente macerate-n firesc.

 

Viața crește dreaptă-n jurul tău

și marea te contopește,

iar tu redevi în mine,

recreându-ne.

 

Necuprinsul este strâns în ghemotoace

de priviri în abis

regăsite cu fiorul amintirii

din ce a fost înainte de timp.

 

Totul e viu,

iar iubirea crește albastru

cu nerăbdarea măsurii corecte

și a adevărului ce se impune obișnuinței.

 

Plămădirea noastră

reclădește universul

cu inexplicabil.

 

Lasă un răspuns