S-a desţelenit cerul
şi a căzut pe pământ
cu oasele părăsite de suflete
pe drumul spre acasă.
A astupat porii din vise,
a sfinţit însufleţirea
şi a poleit cărările aleşilor.
S-a prăbuşit peste noi
când zgârmam marea
să te îngrop.
Venită dintr-o lună plină,
te-am botezat în cuvinte fără poezie
şi te-am animat cu gânduri necinstite,
înecându-te cu mine.
Învelită-n cer,
ţi-ai lăsat aripile
în palmele mele pe ochi.