Am nori agăţaţi de pleoape
şi priviri răsfirate pe genunchi,
dar cuvintele-mi sunt îngropate-n grădină,
iar bătrânii le udă cu disperare pietrificată,
aşteptând să încolţească-n jocurile copiilor.
O lume de fraze nespuse
pulsează pe străzi încurcate
de prea multe începuturi stinse
şi împachetate în minciună la pungă.
Frica de a spune că eşti
conduce turmele de reduşi la nimic
spre era nouă poleită cu lanţuri de antieroi.
Renaşterea este cununa de vise
ce ne sugrumă obişnuinţa de a nu cânta.