Fericirea presupune lipsa ori anularea raţiunii. Ele se elimină reciproc şi nu pot coexista. Fericirea este o trăire intensă fără margini şi griji, fără poate şi dacă, fără analiză şi conştientizare. De aceea, ea este total opusă gândirii şi de aceea ea este mult mai accesibilă femeilor. Însă, ele anulează această predispoziţie naturală deosebită cu un simţ foarte dezvoltat al penibilului, adică cu o mult prea mare importanţă dată părerii celorlalţi.
De cele mai multe ori, fericirea poate fi observată la fiinţele care nu au raţiune sau care nu-i dau atenţie: animale, copii, nebuni. Ei sunt fericiţii care sunt fericiţi mai des. Ei sunt cei care vieţuiesc în loc să gândească viaţa, care o gustă cu nesaţ în loc să încerce să o înţeleagă. Ei sunt cei care plutesc deasupra noastră, chiar dacă ne credem superiori lor. Ei sunt cei care ne pot arăta viaţa, iar noi suntem cei care putem încerca să o explicăm. Ei sunt cei care pulsează, iar noi – cei care nu vrem să recunoaştem că am murit.
De cele mai multe ori, fericirea poate fi observată la fiinţele care nu au raţiune sau care nu-i dau atenţie: animale, copii, nebuni. Ei sunt fericiţii care sunt fericiţi mai des. Ei sunt cei care vieţuiesc în loc să gândească viaţa, care o gustă cu nesaţ în loc să încerce să o înţeleagă. Ei sunt cei care plutesc deasupra noastră, chiar dacă ne credem superiori lor. Ei sunt cei care ne pot arăta viaţa, iar noi suntem cei care putem încerca să o explicăm. Ei sunt cei care pulsează, iar noi – cei care nu vrem să recunoaştem că am murit.
Una din cele mai stupide întrebari mi se pare: "esti fericită?" Răspunsul meu e…"ţi se pare că aş fi oligofrenă?"
Cred ca faptul ca ne punem prea multe intrebari ne impiedica sa fim fericiti. Cand ma uit la lumea din jurul meu, vad diferente uriase…
Atat referitor la mentalitate, dar si la fericire… Si asta ma innebuneste…