20 de ani de experiență în fotografie

Nu cunosc cuvintele potrivite pentru a defini politicienii care ne conduc. Însă, pentru mine este foarte clar că ei sunt caracterizaţi numai şi numai de principiile primordiale după care se ghidează animalele sălbatice: omoară orice pentru a supravieţui. Diferenţa definitorie este aceea că animalele omoară atunci când sunt atacate şi atunci când le este foame. Aşadar, ele omoară pentru că sunt nevoite. În schimb, cei care ne conduc fac tot posibilul să ne omoare pentru că pot şi pentru că au văzut că nu ne deranjează acest lucru.
Pentru mine este incredibil să observ că cei pe care i-am/i-aţi ales să ne apere interesele şi să facă tot ce pot pentru a ne fi mai bine sunt cei care ne calcă în picioare şi ne spun că nu avem decât obligaţii, una dintre ele fiind aceea de a-i asculta pe ei şi a le respecta ordinele. Acest lucru se întâmplă în ciuda principiului de bază al democraţiei în care ni se spune că trăim: statul şi instituţiile lui trebuie să facă ceea ce spune şi vrea poporul. La noi este exact invers, dar cui îi pasă! Din păcate noi, românii, suntem prea nepăsători şi prea laşi pentru a ieşi în stradă şi a ne impune voinţa.
Acceptăm toate mizeriile pe care ni le bagă ăştia pe gât spunându-ne că „asta e” – vestita prostie impusă de Mioriţa – şi, eventual, mai îndrăznim să înjurăm pe la colţuri, dar şi acolo în şoaptă. Poporul ăsta, dacă nu a fost împins şi forţat să ia atitudine, nu a făcut niciodată nimic ca să îi fie mai bine. A îndurat ca prostul în tăcere şi a tras la jug mai departe pentru alţii pe care îi ura. Cred că ne place ura şi biciul, cred că suntem masochişti şi miserupişti. Preferăm să plecăm din ţară, să ne omorâm pe noi sau între noi, să ne împăcăm cu soarta decât să facem ceva, orice, pentru a schimba ceea ce nu ne place. Cred că încă îi mai aşteptăm pe alţii să ne salveze.