Preocupat de mine
mă las cotropit de tălpi desculţe
şi palme visate în creion;
vărsate în piatră şi lemn.
Cu ochii spre mine
mă acopăr cu gânduri de pene
dezavuând ştiinţele transformate-n religie.
Înrobit vigilent doar de mine,
ahtiat levitez în placentă de spirit
ce înmulţeşte lumina cu cântec,
adorând umbra ştearsă de timp.
Refractar la durere de oase din carne
refuz să mă diluez în mulţime
şi spânzur o secundă de mine.
Îmi râgâi sfârşitul la margine de univers,
nefiind ce ştiam că voi fi,
dar vibrând ce am început să mă nasc.