Așa cum se întâmplă în toate domeniile în România, și în presă există oameni (de la redactori până la redactori șefi și patroni) care, după ce că nu înțeleg ce înseamnă presa și care sunt atribuțiile postului pe care îl ocupă, le este și foarte „foame”. De exemplu, aleg să se ducă la anumite conferințe de presă unde presupun că vor primi cadouri substanțiale sau vor beneficia de cine știe ce avantaje. Asta în condițiile în care cei care este firesc să se ducă sunt plătiți prost și nu prea au satisfacția muncii lor.
Știu colegi din presă care nu au fost lăsați să participe la o conferință doar pentru că redactorul șef a auzit că acolo jurnaliștii vor primi un reportofon sau vor mânca la restaurant. Un alt exemplu este acela când își asumă meritele pentru un subiect sau un articol despre care nu știu mai nimic, lăudându-se cu realizări la care nu au avut nici un aport. Sau acela când refuză anumite subiecte doar pentru că nu le înțeleg sau pentru că nu le-a venit lor acea idee. Sau acela când resping o propunere pentru a o face mai târziu în nume propriu ș.a.m.d.
Așa este în România cu presa noastră minunată. O fac cei care sunt nevoiți să trăiască din ceva și care asta știu să facă cel mai bine. Din păcate, cei care îi conduc sau care le sunt colegi au impresia că li se cuvine mult mai mult decât lor chiar dacă nu au făcut mare lucru să merite. Hoția și narcisismul le sunt caracteristice celor care doar se cred jurnaliști deși nici măcar nu știu ce înseamnă acest lucru și nici nu îi interesează asta.