I-am luat astăzi un interviu lui Radu Soviani, vedeta The Money Channel, pe care îl postez aici pentru a putea fi citit de cei interesaţi. Radu a avut foarte recenta bucurie de a i se naşte primul copil, un băiat. De aceea, îi urez încă odată să îi trăiască, să fie sănătos şi să se bucure de el!
Radu SOVIANI: Nu pot spune că am ajuns din întâmplare jurnalist. Mi-am dorit mult să lucrez în timpul facultăţii. Am şi făcut-o, având două locuri de muncă până în anul al III-lea. În anul al IV-lea însă am vrut să îmi îndeplinesc o dorinţă mai veche: radioul. Aşa că m-am îndreptat spre Radio Activ FM (fost 2M+), pentru a face meseria care îmi părea cea mai frumoasă la vremea aceea: să prezint ştiri pentru radio. Am avut un interviu cu domnul Aristide Buhoiu, care mi-a spus: de ce radio, ar trebui să încerci să lucrezi în televiziune. Pot să prezint ştiri la televiziune? – am întrebat, atunci având 21 de ani. Deocamdată nu, dar te poţi pregăti pentru asta. Şi aşa am ajuns la Tele7abc. Faptul că urmam o facultate economică a contribuit la repartizarea mea rapidă pe domeniul economic.
Nu pot uita prima ştire pe care am făcut-o. Cred că era la finalul lui 1998 şi se crea agenţia naţională pentru locuinţe. Am fost împreună cu un coleg la filmarea respectivă. Am scris propria mea variantă de ştire. Am fost extraordinar de mândru atunci când editorul coordonator a spus: Radu, varianta ta de ştire poate intra pe post. De aici a pornit pasiunea. Au trecut mai bine de zece ani şi pot spune că pasiunea a crescut de la an la an. Mi-am consolidat cunoştinţele economice învăţând jurnalism de la oameni pe care îi apreciez mult din Tele7abc. Unul dintre ei, Adrian Iclozan, este şi în prezent producătorul emisiunii pe care o realizez pentru The Money Channel – The Money Show. Performând ca jurnalist, am ajuns, fără să îmi fi stabilit o ţintă din asta, şi manager. La 25 de ani, am devenit probabil cel mai tânăr director de ştiri al unei televiziuni naţionale B1 TV. Datorez enorm de mult oamenilor care au avut încredere în mine. Enorm. Atât în cazul Tele7abc, B1 TV cât şi la The Money Channel şi Realitatea. Şi îmi place să cred că nu le-am înşelat aşteptările.
Ai 28 de ani, o carieră de succes şi o familie care a devenit mai numeroasă o dată cu apariţia recentă a primului copil. Cum îţi va influenţa acest fericit eveniment viaţa şi cât timp îţi rămâne să aloci vieţii personale având în vedere că ai o activitate profesională intensă?
Radu SOVIANI: Am 32 de ani, am o carieră care se conturează şi primul copil – cea mai importantă realizare de până acum. Fiecare zi este altfel. În fiecare zi descopăr câte ceva. Cineva drag mi-a spus că asta mă va face în primul rând mai responsabil, ceea ce este foarte adevărat. Altcineva drag mi-a spus că asta mă va umaniza. Aşa este. Categoric, venirea primului copil mă obligă să îmi eficientizez munca la maximum. Pentru mine, familia şi sănătatea sunt pe primul plan. Dar foarte aproape este şi munca pe care o fac. Sunt „condamnat” la eficientizare :). Şi încep să mă descurc destul de bine.
Ce target profesional ţi-ai propus pentru perioada următoare?
Radu SOVIANI: Să continui cu emisiunile pe care le realizez la The Money Channel, în special The Money Show, să fie privite ca emisiuni de referinţă pentru cei care urmăresc îndeaproape fenomenul economic, dar şi pentru cei care vor să se apropie de domeniul economic. În privinţa Business Standard, acelaşi obiectiv: Business Standard va deveni referinţa pentru câteva domenii principale. Referinţa. Reuşim deja să îl deschidem către public, să îl umanizam. Este o echipă formidabilă şi vreau să cred că vom face lucruri de care presa românească îşi va aminti cu drag. „Aceasta este viziunea Guvernului anti-criză” – prima pagină albă publicată în Business Standard, probabil cel mai scurt editorial apărut vreodată – pagina goală, este un element de care toată lumea trebuie să ţină cont: decidenţii, cititorii, concurenţa. Toţi. Avem atitudine şi vom avea şi mai mult. „10 zile de vacanţă forţată pentru bugetari” – propunerea tot a Business Standard, măsura propusă de presă şi adoptată în termen record de guvern, din pricina lipsei alternativelor, este o altă referinţă. Este în regulă, criticăm, asta trebuie să facă presa, nu să fie curea de transmisie sau goarnă a autorităţilor. Dar, din când în când, venim şi cu soluţii.
Care au fost succesele tale profesionale de care te-ai bucurat cel mai mult?
Radu SOVIANI: Probabil atunci când emisiunea Economia în 60 de minute, pe care o realizam pentru B1 TV, a obţinut premiul pentru cel mai bun debut. Este o poveste drăguţă aici. În 1999, la Tele7abc, realizam prima mea transmisiune în direct, prin telefon, de la gala premiilor A.P.T.R., relatând cum trei colegi ai mei obţinuseră premiul. Mi-am promis atunci că în maximum cinci ani voi fi din nou la Teatrul Naţional, dar în calitate de premiat. A durat patru ani şi am reuşit, printr-o emisiune economică, să obţin premiul. Şi la The Money Channel sunt multe succese. Îmi aduc aminte prima zi de emisie – 1 mai 2006. Împreună cu colegii Sorin Freciu şi Daniel Apostol, am făcut atunci un maraton de emisiune în direct. Cred că au fost şapte ore. A fost o muncă de echipă senzaţională. Driverii – noi, alături de colegii noştri. Un moment excepţional.
Mesajele de bravo de după emisiune, de la buni profesionişti sau oameni de o calitate umană excepţională, m-au încântat. Un alt moment? Când am participat prima oară la o conferinţă de presă a Preşedintelui B.C.E. – Jean Claude Trichet. Am reuşit să adresez a doua întrebare din conferinţă, iar răspunsul a fost transmis în direct pe The Money Channel, C.N.B.C., Bloomberg – evident. Dar a fost scos în evidenţă a doua zi în ediţiile print de la Wall Street Journal sau International Herald Tribune. Atunci mi-am dat seama că inclusiv jurnalismul din România se poate ridica la nivel mondial. Şi nu este o glumă. Mai sunt multe alte succese, incluzând două burse în S.U.A. Prima din 2001 m-a format ca jurnalist, iar a doua, din 2009, mi-a dat ocazia să învăţ despre sistemul financiar american în cel mai interesant moment al lui din ultimele decenii.
În 2004 ai determinat scăderea preţului benzinei cu 100 de lei vechi, de curând ai propus ca o primă măsură anti-criză cele zece zile de vacanţă forţată pentru bugetari, măsură care a fost adoptată de Guvern. Ce propuneri ai pentru a scoate România din criză şi a pentru a stimula economia autohtonă? Care sunt ramurile economice care ar trebui impulsionate cu precădere?
Radu SOVIANI: Pe termen scurt, limitat, categoric cele zece zile de vacanţă forţată. Este drept că diminuează veniturile salariale ale bugetarilor, dar dânşii au raţionalitatea să înţeleagă faptul că sunt plătiţi din taxe şi impozite a căror valoare scade (din punct de vedere al colectării) faţă de perioada de boom economic. Şi bugetarii trebuie să înţeleagă, la fel ca şi privaţii, că activul cel mai important în perioada următoare este locul de muncă. Evident că va urma o restructurare bugetară, dar ea trebuie făcută raţional, etapizat, ferm, pe criterii de competenţă (sună a şablon, dar exact incompetenţa trebuie diminuată în sectorul bugetar, diverşii paraşutaţi politic care habar nu au ceea ce fac, mai mult încurcă şi sunt preocupaţi în special de activitatea de căpuşare).
Am auzit recent lauda că „am reuşit să plătim salariile şi pensiile” – în Parlament, la asumarea răspunderii. Incredibil! Oamenii ăştia au plătit totul pe datorie, ducând deficitul bugetar probabil la cel mai înalt nivel din 1989 şi până acum, şi se laudă cu asta. În fapt, au eşuat să înceapă restructurarea şi sunt persistenţi în a eşua. Iar deficitul bugetar nu va fi acoperit în viitor decât prin „tiparniţă” – adică inflaţie sau prin majorare de taxe. Cred că după 2011, cu condiţia stabilizării în 2010, economia nu va fi scutită de majorarea taxării: fie directe – pe salarii, fie indirecte – pe consum.
A-şi închipui cineva că s-a terminat criza în România şi că putem începe din nou exuberanţa consumului pe datorie (motorul creşterii de până în 2008), este o naivitate. Lecţia este prea nouă. Aşa că această locomotivă este eminamente blocată. Mai este cea a exporturilor – dar să exporţi către cine când Germania şi Franţa înregistrează doar muguri de revenire. De exemplu, Germania are anul acesta o proiecţie de cădere economică de circa 5%. Varianta cea mai bună: uitaţi de veniturile din imobiliare, peste noapte, şi, în loc de spaţii pentru birouri, mai degrabă producţie autohtonă. Pentru că piaţă internă avem. Chiar dacă este distorsionată de limitarea funcţionalităţii (avem pieţe de cvasi-monopol, cum ar fi cea a carburanţilor).
Una dintre măsurile adoptate de toate statele dezvoltate pentru a proteja alegătorii de efectele crizei a fost să reducă taxele şi impozitele. La noi s-a procedat invers. Cum explici acest fenomen?
Radu SOVIANI: La noi au fost reduse taxele şi impozitele exact când nu a trebuit şi au fost majorate exact când nu a trebuit. România a scris o mare pagină în cartea „cum să nu procedezi înaintea şi în timpul crizei”. Explicaţia ţine de superficialitate şi incompetenţă.
Din cauza taxelor şi impozitelor, o firmă autohtonă cinstită dă faliment într-un an sau doi. Statul român nu încurajează iniţiativa privată, ba chiar dimpotrivă. Această problemă se trage din moştenirea comunistă de monopol al statului sau dintr-o lipsă a viziunilor economice pe termen mediu şi lung ale guvernelor?
Radu SOVIANI: Cred că mii de firme autohtone şi cinstite dau faliment într-un an sau doi, şi nu numai din cauza taxelor şi impozitelor. Pur şi simplu, nu este loc pentru toată lumea. Gândiţi-vă la cei care s-au apropiat de imobiliare având la bază singurul raţionament: piaţa va merge numai în sus. Acesta nu este un model de business, este o alăturare, iar prin simpatie nu poţi fi eficient. Însă, din cauza politicilor guvernamentale neînţelepte, companiile pot da faliment – de exemplu – scumpirea semnificativă a costului creditului – guvernul făcând prea puţin pentru domolirea lor. Da, se poate, prin pârghii de piaţă – nu te duci şi absorbi toată lichiditatea din piaţă. Se trage dintr-o anumită cultură, şi anume lipsa de cultură economică. Nu pot generaliza, au fost şi momente în care din punct de vedere economic, diverse guverne sau miniştri au acţionat înţelept. Nu este cazul din 2005 şi până acum.
Statul român nu are bani nici măcar pentru salarii şi pensii. Acest lucru arată că statul român este falimentar de cel puţin un an. Care sunt motivele care au dus la faliment? Radu SOVIANI: Statul român nu este falimentar. Statul român este îndatorat, adică noi suntem îndatoraţi, iar gradul de îndatorare creşte. Motivele? Simplu: când focul izbucnise deja, noi am pus gaz peste foc – am majorat mai mult salariile şi pensiile în sectorul bugetar, absolut haotic. Şi economia, din păcate, se răzbună.
Deşi în urmă cu un an, politicienii noştri susţineau că nu avem nevoie de ajutorul nimănui, acum au contractat mega-împrumutul de la F.M.I. Care au fost motivele ce au condus la această răsturnare de situaţie şi care va fi destinaţia banilor obţinuţi? Radu SOVIANI: Motivul principal este următorul: şi-au dat seama că economia din capul lor era demontată radical de principiile economice adevărate. Şi eu vreau să ajung într-o oră la New York. Vreau, dar nu pot. Şi nici nu voi putea o bună perioadă de timp. Gândirea nocivă a pornit de la „această criză nu ne va atinge” şi, inconştienţi fiind, închipuindu-ne că situaţia pe care nu o apreciam la justa gravitate, se va repara de la sine. Că merge şi aşa. Nu a mers. Situaţia este mult mai gravă decât în urmă cu un an, iar la anul pe vremea asta, din păcate, va fi mai rău decât acum. Mai mulţi şomeri, mai puţin consum, şi doar nişte facturi umflate la plată de lipsa capacităţii şi a cunoaşterii decizionale. Theodor Stolojan spunea că prin acordul cu F.M.I. am cumpărat timp. Bun, şi ce am făcut cu el?