Într-o marţi am împlinit un an.
E tot ce-mi amintesc despre mine
cel trecut.
Pe cel prezent
îl mai folosesc din când în când în conversaţii.
Sau e tot cel trecut?
Oricum,
pe cel prezent
sunt sigur că-mi închipui că-l cunosc.
Cred că de aceea vorbesc în numele lui
şi asta doar câteodată
când nu vorbesc în numele tuturor.
Să nu mă întrebaţi de ce susţin,
totuşi,
că nu sunt reprezentativ.
Nu de alta,
dar este posibil să găsesc vreo explicaţie.
Despre mine,
cel viitor,
nu vă pot spune nimic;
mi-am impus să nu mă gândesc niciodată la el.