Nu există timp,
doar oasele istoriei sparte-n praf,
răvăşite-n conştiinţe îngropate.
A crescut pământ pe idei
şi rebuturi de nori pe trena lui Dumnezeu,
dar copacii respiră poezie
când noi murim copiii din râu.
Dependenţi de simboluri
ne rătăcim trăsăturile închipuite,
uscate în destin de tălpi
ceruite cu minciuni primenite.