Curierul nimănui a ajuns la mine mut
recitând un murmur de mine acut
cu litere de tipar iminent;
ciucuri de nimic virulent.
Rotocoale de hoit prin vânturi alese
în foste flori, actuale mirese,
rătăcesc prin mine tânjind după vitrine,
şi cresc alean fără gânduri viclene.
Motoare îmbâcsite cu sânge-nchegat
fără părinţi cu sufletul împăcat
îmi preocupă curajul cu care mă înec
şi îmi spală viaţa în care petrec.
Lăcuste flămânde mână roiurile de cuvinte,
cresc verde şi ager în minte
şi dor tot ce-i toamnă şi putred
să mă nasc cu totul în suflet.