Romanul Supleantul, scris de Petru Popescu, este un Trei dinţi din faţă al lui Sorescu, dar mai puţin dramatic şi violent, condimentat cu autoanaliza intelectuală din Eseuri de îndrăgostit al lui Alain de Botton. În plus, acest roman este bazat pe fapte reale care ne infiltrează în viaţa familiei Ceauşescu, viaţă pe care ne-o arată dezbrăcată de lozinci, fotografii retuşate şi realizări mincinoase. Este povestea de dragoste dintre autor şi Zoia Ceauşescu, dar este şi o critică vie şi spontană a perioadei comuniste.Este un imn închinat femeii Zoia, o iubire deosebită pentru autor, dar un imn foarte fin şi realist. Supleantul este o poveste de dragoste, o iubire imposibilă şi interzisă cu fiica puterii, dar o dragoste frumoasă. Un roman despre o prietenie strânsă, despre neajunsuri, despre frustrări şi despre drame umane. Este o carte scrisă sacadat şi antrenant, scrisă parcă în graba de a nu uita nimic. scrisă în doar şase luni. Supleantul este un roman conceput şi publicat anul trecut, o poveste care dacă nu ar fi existat ar fi trebuit inventată. Un roman necesar.
Supleantul, Petru Popescu, Curtea Veche Publishing, Editura Jurnalul, 2009