La oraş era locul în care evadai cu familia sau cu prietenii din griul fiecărei zile pentru a face bancuri, a asculta o formaţie şi a bea o sticlă cu vin într-o companie plăcută. Era locul în care îţi scoteai femeia în oraş la sfârşit de săptămână. Era locul în care te distrai; în care te simţeai bine. Era locul în care te ameţeai pentru a uita de griji şi probleme. Era locul în care puteai vedea mese mari cu 10-15 persoane şi unele mai mici cu câţiva oameni. Era momentul pentru care puteai să rezişti toată săptămâna sau cel în care semnai condica în fiecare seară.
Revenirea la prezentul mirobolant
Acum lucrurile s-au schimbat. Cârciuma a ajuns la oraş locul în care se duc doar săracii săracilor sau boschetarii pentru o cinzeacă. Se duc ca să nu ajungă acasă pentru că nu îşi suportă nevestele, se duc pentru că este singurul loc unde se mai pot încălzi iarna, se duc pentru că sunt alcolici, se duc pentru că nu mai au unde să se ducă sau de ce să se ducă în altă parte. La oraş, locul cârciumei a fost luat de baruri, cafenele ori cluburi, iar cârciuma se numeşte bodegă. Acum nu prea mai ai unde să asculţi o formaţie, iar familia este destrămată sau aleargă fiecare după bani şi prietenii se mai întâlnesc dacă au vreun interes.
La ţară acum este o ruşine să te duci la cârciumă pentru că acolo sunt doar scursurile şi rataţii satului. Restul muncesc la oraş sau în curte, se uită la televizor şi se joacă pe calculator. Ţăranii au devenit atât de avari şi de invidioşi încât nu mai suportă să se vadă şi să îşi vorbească nici măcar la cârciumă. Fiecare cu avutul lui şi cu felul în care se descurcă. Viaţa a devenit o junglă în care ne sfâşiem pe unde ne prindem. Nu mai suntem prieteni nici măcar la cârciumă la un pahar. Acum ţăranii sunt foarte ocupaţi şi de dornici să epateze cu maşini, case, telefoane etc. Deşi avem aceleaşi scopuri nu mai suntem deschişi la întovărăşire.