Pe altarul tăcerii
am dezrobit venele poeziei
cu ocheadele morții
și păcate scurse de vină.
Din seva prelinsă pe piatra antică
am evadat gândurile profanate
cu biciuri creștine
și trupuri învelite-n remușcări.
De pe cerul durerii de sine
am cojit lumina oarbă
și am dat dezlegare subconștientului
să îndoape viața cu însuflețire.
Osanalele au fost primite,
iar sacrificiul – adulmecat.