Unii îşi scot chiloţii la uscat în văzul tuturor trecătorilor. Ei nu cred că textila destinată să la acopere zonele intime ale corpului nu trebuie arătată oricum şi oricui. Un prieten îmi spunea referitor la acest subiect că la mare ne expunem în chiloţi; de ce ar trebui ascunşi când îi scoatem la uscat. Sunt de acord, dar balcoanele noastre nu sunt pe plajă. Constănţean fiind, îmi aduc aminte că în copilărie îmi luam un şort pe mine şi un prosop de gât şi plecam pe jos cu prietenii să facem o baie în mare. Acolo este firesc acest comportament, dar este ciudat dacă faci asta în alt oraş.
Dacă aş fi de acord cu ceea ce spune prietenul meu ar trebui să îl întreb de ce nu merge pe stradă în chiloţi, că şi la mare facem la fel. Cred că nu ar trebui să ne ruşinăm de părţile noastre „ruşinoase” şi nici de materialul care le acoperă. Dar de aici şi până la a le flutura pe la nasul oricui, este cale lungă. Şi mai cred că acest comportament spune ceva despre cel care îl are: majoritatea lor sunt genul care „îşi spală rufele în public” fără niciun fel de rezerve. Cred că îi putem numi chiar şi exhibiţionişti. Unora dintre ei le face chiar plăcere…
Dacă aş fi de acord cu ceea ce spune prietenul meu ar trebui să îl întreb de ce nu merge pe stradă în chiloţi, că şi la mare facem la fel. Cred că nu ar trebui să ne ruşinăm de părţile noastre „ruşinoase” şi nici de materialul care le acoperă. Dar de aici şi până la a le flutura pe la nasul oricui, este cale lungă. Şi mai cred că acest comportament spune ceva despre cel care îl are: majoritatea lor sunt genul care „îşi spală rufele în public” fără niciun fel de rezerve. Cred că îi putem numi chiar şi exhibiţionişti. Unora dintre ei le face chiar plăcere…