Un jeg uman, o ruşine, un gheorghe

Ascult din când în când emisiunea lui Liviu Mihaiu şi Andrei Gheorghe de la Guerrilla şi de fiecare dată am aceeaşi reacţie. Nu înţeleg cum a ajuns nea Gheorghe ăsta cunoscut şi cum de a acceptat Mihaiu să-l scoată dintre morţi şi să-l ia în emisiunea lui. Cât a lipsit nea din mass media a fost o linişte frumoasă şi am reuşit să-l uităm foarte repede pentru că asta ne doream. Acum, prietenul lui ni l-a băgat iar pe gât pe ‘telectualu’ care se crede intelectual. De ce a simţit nevoia Mihaiu să trezească acest gheorghe cu pretenţii fără acoperire în realitate din somnul binefăcător pentru noi ceilalţi?
Un gheorghe care se arată deschis la minte şi la discuţii şi care îşi contrazice aceste pretenţii cu fiecare ocazie posibilă. Un om care nu lasă pe nimeni să vorbească pentru că are el ceva „interesant” de spus. Un frustrat căruia i se tot dă o oglindă în care să se vadă mai frumos şi mai deştept. Un ratat care a distrus toate emisiunile care i s-au dat pe mână. Un alienat care face tot ce poate ca să dea impresia că numai el deţine adevărul. Un câine comunitar turbat care muşcă tot ce îi iese în cale. Un tiran cu pretenţii liberale. O nulitate care se vede plină de valoare. Un jeg uman, o ruşine, un gheorghe.

Lasă un răspuns