Sentimente ciopârţite
şi pierdute la zaruri
lenevesc moarte
în sângele în care s-au născut.
Împăiate de noii stăpâni,
mai zvâcnesc ţintuite
de pereţii cramei
unde sunt expuse.
Miraculos,
din ele curge mirul
amintirii ce-au trăit prea puţin.
Dorinţa de-a renaşte
mai întreţine dorul de părinţi.
De conservarea rămăşiţelor
se mai ocupă doar tristeţea
celor care vizitează cimitirul.
La porţi plâng râsete
sentimentele nenăscute.