Lacăte din sârmă ghimpată
cusute de umbre de oameni din fier forjat
se înghiontesc prin crăpăturile din tencuială.
Oraşul respiră poveşti bătrâne
o dată pe an
când sărbătorim uitarea.
Ghirlande din mucegai nobil
ne hrănesc străzile din care s-a ivit iarbă,
iar copacii crescuţi pe acoperişuri
vor să se mute în păsări.
Numai noi nu murim.