Levierul duminicilor pustii
despică-n reverii înguste
capete ne-nchegate de absent.
Alegerea se-ntrupează-n urlet
ca un clopot care bate toba
în peisaje părăsite de oameni.
Bufoni prea înalţi se preling
după tei de aramă cojită
folosiţi de rămaşi fără locuri de naştere
să mai creadă că sunt vii.
Vina bâzâie întinsul cu pietre
şi robia-i uşoară ca visul.