Nu există întâmplare,
doar absolut.
Timpul este bandajat cu oameni morţi,
cu scâncetul sângelui obosit de visare,
cu rigorile cerului înnodat la cravată,
cu riduri operate-nghesuite-n poşetă.
Pescari exilaţi în deşert
ne mângâie serile de priveghi
la părinţi şi prieteni umpluţi cu anotimpi.
Au rămas doar cele începute,
agăţate de pământul ce ne bolteşte somnul
cu râstimp.