Pentru că este mare lucru să fii om!

Nimeni nu are dreptul să spună nimănui ce are voie sau nu să facă. Cine sau ce îi îndreptăţeşte pe unii să creadă că au acest drept? Cine sunt eu să îi pot spune angajatului că nu are dreptul la o pauză de masă ori să îi spun pisicii că nu are voie să zgârie canapeaua ori să îi spun soţiei că nu are voie să se îndrăgostească de altul ori să îi spun acuzatului că nu are voie să omoare ori să îi spun copilului că nu are voie să se drogheze?
Pot doar să îi sfătuiesc să facă aşa cum cred şi să le explic de ce cred aşa. Atât. În rest, fiecare face doar ceea ce consideră că este bine să facă. Fiecare poate gândi pentru el şi poate hotărî care este calea pe care trebuie să o urmeze. Poate de aceea când impui ceva, celălalt face exact invers. Poate că toţi avem în noi, conştientizat sau nu, simţul libertăţii la opinie şi acţiune. Poate că din cauza impunerilor societăţii apar anomalii cum sunt criminalii, violatorii, hoţii ş.am.d.
De aceea, putem să ne spunem părerea, dar nu avem dreptul de a o impune. Fiecare moment în care avem impresia că deţinem adevărul este o rătăcire. Aceste rătăciri duc la anomaliile despre care vorbeam mai sus. Cu cât sunt mai dese rătăcirile, cu atât mai grave devin anomaliile. Trebuie să conştientizăm şi să avem grijă de ceea ce devenim şi astfel avem grijă şi de ceilalţi. Pentru că este mare lucru să fii om!

Lasă un răspuns